Biosept plus (A24), 30 comprimate

Biosept plus comprimate este un produs 100% natural cu efect antiseptic si antiviral pentru gura si gat. Contine o formula complexă din 9 uleiuri esențiale, 3 plante medicinale și propolis. Uleiurile esențiale, plantele şi propolisul din compoziția comprimatelor de supt inhibă dezvoltarea germenilor patogeni (virusuri şi bacterii) la nivelul cavităţii bucale si opresc astfel la poarta de intrare procesul infecţios. Echinacea, lemnul dulce, astragalusul si uleiurile esenţiale din formula acestui produs au dovedit în diferite studii acţiune asupra mai multor tipuri de virusuri printre care şi cele respiratorii. Are efect calmant în caz de iritare a gâtului și faringelui si ușurează și împrospătează respirația. Comprimatele au un gust plăcut, fiind ușor de administrat și în cazul copiilor peste 3 ani. Nu are efecte adverse si nu conține arome și coloranți sintetici.

Ingrediente: 
Zahăr, agent de încărcare: lactoză, extract moale de rădăcină de lemn dulce (Liquiritiae radix) 45 mg, extract moale de propolis 30 mg, uleiuri esentiale [ulei esen­țial de eucalipt (Eucalypti aetheroleum), ulei esential de lămâie (Citri aetheroleum), ulei esential de mentă (Menthae aetheroleum), ulei esential de tea tree (Melaleucae aetheroleum), ulei esential de palmarosa (Cymbopogoni martinii aetheroleum), ulei esential de scorț­ișoară (Cinnamomi aetheroleum), ulei esential de cuișoare (Caryophylli floris aetheroleum), ulei esential de cimbru de cultură (Thymi aetheroleum), ulei esential de rozmarin (Rosmarini aetheroleum)] in proportie variabila, extract uscat de Astragalus membranaceus standardizat în min. 70% polizaharide 25 mg, tinctură de echinacea (Echinaceae herba) 20 mg, agenț­i antiaglomeranț­i: stearat de magneziu si aerosil.

Lemnul dulce era prezentat în farmacopeile europene ale secolului al XIX-lea alături de alte plante ca species pectorales, regăsindu-se în diverse formule destinate problemelor respiratorii. Astragalus membranaceus este o plantă medicinală importantă care a fost folosită în mod constant în practica medicinei tradiţionale chineze în multe formulări pe bază de plante, pentru efectele utile într-o mare varietate de probleme medicale ale organismului. Componentele biochimice majore ale Astragalus membranaceus sunt polizaharidele, flavonoidele și saponinele. Echinaceea, planta a carei beneficii au fost cunoscute și studiate încă de la începutul secolului trecut, a fost atribuită cu proprietatea de a "crește rezistenţa organismului”, conform J. P. Remington, H. C. Wood, The Dispensatory of the United States of America, 1918. Frunzele de eucalipt constituie în zonele originare un remediu popular, având un miros puternic, aromat şi agreabil şi un gust amărui-aromatic care, ca şi frunzele de mentă, lasă în urmă o senzaţie răcoritoare şi o stare reconfortantă. The British Pharmaceutical Codex (1911) pomeneşte faptul că uleiul esenţial era folosit ca dezinfectant şi frecvent stropit pe batistă şi inhalat. Uleiul esenţial de lămâie, bogat în limonen, este folosit atât ca aromatizant alimentar cât şi în medicină pentru a corecta gustul și a crește puterea infuziilor și tincturilor amare, dar şi în aromaterapie datorită virtuților conferite de aroma sa tonică, reconfortantă, răcoritoare și agreabilă. Menta, plantă folosită încă din antichitate, era cunoscută de daci sub numele de mantia, mentia, minta. Calităţile curative ale mentei erau deja menţionate în lucrările medicilor antici precum Hippocrates şi Paracelsus iar Lonicerus, în 1564 scria despre acestea în ediţia a III-a a publicaţiei Synopsis Stirpium Britannicum. Power și Kleber au propus pentru prima dată în 1894 estimarea mentolului în uleiul de mentă, cunoscut ca având efect dezinfectant local şi pe care în zilele noastre îl ştim cel mai bine pentru calităţile sale de a uşura respiraţia, aroma lui plăcută degajând căile respiratorii şi aducând o notă de prospeţime. Tea tree este remarcabil pentru uleiul său esenţial, produs şi comercializat în prezent la scară comercială şi utilizat în special într-o serie de produse cu calităţi remarcabile. Timp de mii de ani, aborigenii australieni foloseau frunzele în scopuri medicinale: zdrobindu-le, ei obţineau o cataplasmă cu calităţi dezinfectante. În anii 1920, un chimist australian, Dr. Arthur Penfold, a studiat proprietăţile sale, descoperind atunci că uleiul esenţial extras din Melaleuca alternifolia a fost de 12 ori mai puternic decât acidul carbolic, antisepticul utilizat în acele timpuri. Printre numeroase alte componente active, uleiul conţine terpinen şi cineol. Uleiul esential de Palmarosa, extras din specia Cymbopogon martini, cu aromă florală şi bogat în geraniol, a fost studiat în ani 1997-1998 de două echipe de cercetători pentru efectul său inhibitor pe mai multe tipuri de tulpini bacteriene. Scortisoara are aroma și mirosul conferite de aldehida cinamică, compus care constituie în jur de 90% din uleiul esenţial al acesteia. A fost izolată din uleiul esențial de scorțișoară în 1834 de Jean-Baptiste Dumas și Eugène-Melchior Péligot și sintetizată în laborator de chimistul italian Luigi Chiozza în 1854. Printre altele, scorţişoara susţine sănătatea tractului respirator superior şi are un efect tonic. Cuişoarele, originare din Indonezia, îşi trag denumirea de la forma mugurilor florali care se aseamănă cu nişte cuie mici. Cuişoarele au constituit un articol de comerţ în India de timpuriu. Subiecte ale scriitorilor chinezi ai dinastiei Han (266 Î.Hr. – 220 D.Hr.), acestea au devenit cunoscute în Europa prin secolul IV, după care au fost comercializate din ce în ce mai intens, fiind pentru mult timp foarte scumpe. Cuişoarele sunt utilizate atât în medicina indiană Ayurveda, în medicina chineză cât şi în fitoterapia occidentală, în special pentru efectele uleiului esenţial pe care îl conţin. Cimbrul, pomenit de către Galenus şi Dioscorides, a fost plantat în scop medicinal în Anglia încă din secolul XI. Uleiul esenţial este tratat în farmacopee şi cărţi standard de fitoterapie de multe decenii, iar în Germania produse conţinând ulei esenţial de cimbru există pe piaţă cel puţin din 1976. Prezenţa timolului (găsit de către Caspar Neumann în 1719) conferă uleiului o eficientă acţiune de susţinere a apărării a organismului. Uleiul esenţial de rozmarin, cu conţinut destul de bogat în camfor, are o aromă cu note ierboase, lemnos - camforate, balsamice, care conferă o senzaţie reconfortantă, de prospeţime. În secolul al XVI-lea a fost inclus în celebrul parfum Aqua Reginae Hungariae alături de salvie şi ghimbir.

Mod de administrare: 
Copii intre 3 si 6 ani: 1/2 comprimat de 3 ori pe zi.
Copii intre 6 si 12 ani: 1 comprimat de 3 ori pe zi.
Copii peste 12 ani și adulţi: 1 comprimat de 4-6 ori pe zi.
Durata de tratament este de 5-10 zile. Timp de 30 minute de la administrare nu se consuma lichide si mancare.

Prezentare:
30 comprimate